Media Expres

Autorităţi -- Data și ora publicării: 04.06.2026 19:50:30

Când protecția datelor ascunde trecutul: istoria contemporană în cleștele GDPR

București (MEDIA EXPRES) / 4 iun 2026 / Ca un fundalul surd în spatele zgomotoasei crize guvernamentale din prezent o dezbatere fundamentală pentru modul în care societatea românească alege să își asume sau să își blocheze memoria istorică contemporană are loc în perioada 4-5 iunie în Aula Academiei Române, în cadrul Conferinței internaționale organizată de CNSAS pe tema protecției datelor personale (GDPR) în arhivele securității și transformarea acestora într-un paravan convenabil pentru cenzură, anonimizare abuzivă și instinctul birocratic de autoapărare instituțională.

În finalul primei zile, Conf univ dr Matei Gheboianu, decanul Facultății de Istoria din cadrul Universității din București a susținut o prezentare în care a spus că reglementările privind protecția datelor au fost adesea o sursă de teamă, generând un instinct birocratic de autoapărare din partea instituțiilor publice, inclusiv Universitatea. Acestea tind, de exemplu, să vadă publicarea oricăror liste nominale ca pe un risc juridic major de dezvăluire a datelor personale și o vulnerabilitate în fața unor posibile sancțiuni financiare.

Pe lângă activitatea administrativă curentă a instuțiilor, GDPR s-a infiltrat direct și în practica curentă a cercetării istorice contemporane, influențând inclusiv modul în care profesorii coordonează noile generații de absolvenți în redactarea lucrărilor academice, a mai spus universitarul. În timp ce specialiștii care studiază perioade mai îndepărtate nu întâmpină dificultăți (deoarece subiecții sunt decedați), cercetătorii care investighează trecutul recent se lovesc de dileme etice și juridice profunde, navigând la granița dintre dreptul colectiv la adevăr și dreptul individual la intimitate.

„Legislația legată de GDPR a intrat în viețile noastre, de multe ori fără să ne dăm seama și, în special, în viețile noastre de istorici, în ceea ce facem zi de zi, inclusiv în interacțiunea pe care am făcut-o cu studenții pe care îi coordonez la lucrările de licență și dizertație", a spus acestaa. "Iar dacă vorbim de GDPR și de istorie, impactul cel mai mare îl are această legislație asupra istoricilor care se ocupă de studierea istoriei contemporane. Și dacă mai intrăm în subiecte nu doar din comunism, chiar și din postcomunism, deja lucrurile devin, poate, să zicem așa, la limită”.

Decanul a amintit o dimensiune pozitivă și etică a normelor, făcând o retrospectivă a anilor '90 și începutul anilor 2000 înainte de apariția legislației europene de protecția datelor. În acea perioadă, din cauza lipsei de reglementare și înainte de deschiderea oficială a arhivelor Securității, documente din viața personală a figurilor publice erau "scurse" și folosite abuziv ca instrumente de șantaj mediatic.

„Până la o deschidere a arhivelor Securității, se practica acest șantaj și mod de a folosi datele personale fără ca cel despre care se scria să-și dea acordul. Și atunci vine această parte etică, pozitivă a regulamentului și a legii GDPR, și anume de a avea grijă de persoanele respective, de viața lor privată”.

O problemă majoră menționată de Matei Gheboianu în munca istoricilor este lipsa unei linii directoare unitare în legislația națională cu privire la drepturile urmașilor de a bloca accesul la informații. Acest vid legislativ obligă fiecare instituție deținătoare de arhive să își creeze propriile reguli, ducând la interpretări arbitrare.

„În ce măsură au dreptul urmașii să blocheze, până la urmă, aplicarea unor astfel de reglementări? Și aici, din nou, legislația națională nu este atât de clară, încât vom vedea că, de la o instituție la alta, fiecare își aplică propriile reglementări”.

Pentru a se pune la adăpost de eventuale amenzi, deținătorii de arhive recurg frecvent la o protecție excesivă. Acest fenomen blochează activitatea de cercetare prin anonimizări nejustificate ale documentelor și prin proceduri birocratice mult îngreunate, inclusiv prin amânarea aprobărilor necesare.

„Sunt instituții, inclusiv în zona arhivelor, care au blocat anumite lucruri, din diverse motive, tocmai pentru a se proteja. Uneori avem o zonă de anonimizare abuzivă... Și, bineînțeles, toate aceste lucruri au dus la și mai multă birocratizare. Accesul la documente se face din ce în ce mai greu. Ai nevoie de mult mai multe cereri, trebuie să aștepți aprobări. Toate acestea duc la blocaje”.

Spre deosebire de trecutul dinaintea GDPR, procesul actual de colectare a datelor de istorie orală în mediul academic este condiționat de un parcurs administrativ anevoios, care impune validarea prealabilă a instrumentelor de lucru de către comisii de etică specializate care impun printre altele anonimizarea surselor.

„Luarea unui interviu presupune mai mulți pași. Presupune, eu venind din mediul academic, la fel și pentru studenții mei, presupune ca ghidul de interviu pe care eu îl construiesc să primească un aviz din partea Comisiei de Etică a Cercetării din cadrul Universității. Iar folosirea acestor interviuri se face prin anonimizarea celor de la care le-am luat”.

În urmă cu douăzeci de ani, acordul verbal sau un simplu consimțământ scris erau suficiente pentru a păstra identitatea reală a jurnaliștilor intervievați. Acest lucru a permis cartografierea precisă a rețelelor de influență politică și economică din perioada privatizărilor și a consolidării trusturilor de presă din anii '90.

„Cum se întâmpla acum 20 de ani? Era suficient ca eu să am un acord, verbal, înregistrat, uneori am avut acorduri scrise... fără ca la zecile de interviuri pe care le-am luat eu să se pună vreodată în discuție ideea anonimizării numelui... Am putut recrea aceste povești, i-am putut pune în anumite tipuri de relaționare pe cei pe care i-am intervievat”.

Obligația de a ascunde identitatea unor actori publici cu un impact major asupra societății, guvernării sau legislației de după 1989 golește de conținut cercetarea istorică, transformând înțelegerea fenomenelor într-un exercițiu abstract și incomplet.

„Anonimizarea persoanelor pe care le-am intervievat cred eu că ar fi blocat puțin din a înțelege, cu adevărat, fenomenul pe care l-am studiat. Pentru că vorbim de persoane care aveau funcții importante, iar GDPR-ul va face, în esență, va duce, în esență, la blocarea cercetării noastre de istorie recentă”.

Birocrația și termenele lungi necesare obținerii avizelor de la comisiile de etică nu doar că întârzie calendarul academic al studenților și masteranzilor, dar le afectează și încrederea în validitatea și relevanța propriilor proiecte de cercetare, a mai spus Decanul.

„Lucrul ăsta îl văd la studenții și masteranzii pe care îi coordonez, la birocrația prin care ei trebuie să treacă. De multe ori se și timorează, într-un fel sau altul, neavând încredere, fiind la începutul cercetării. Dacă întrebările lor sunt destul de bune? Dacă cei din comisie nu vor avea, poate vor ridica așa, o sprânceană mai sus, să spună că cercetarea lor nu este una validă?”

În opinia Decanului Matei Gheboianu, există un pericol major ca interpretarea rigidă a normelor europene să devină un instrument de blocare a accesului la adevărul istoric, transformând instituțiile deținătoare de arhive în entități excesiv de prudente, dispuse să ascundă informațiile de frica sancțiunilor.

„...Inițiativa Comisiei Europene să nu ajungă un scut pentru ascunderea istoriei. Trebuie întotdeauna să vedem cum găsim acest echilibru, cum dăm încredere instituțiilor care, de regulă, au arhive, cum nu le timorăm pe aceste instituții pentru a le împinge în a anonimiza și mai mult din informații sau a bloca aceste informații.”

Universitarul a închieat ultima prezentare a primei zile a Conferinței spunând că este esențial ca societatea să prioritizeze colectarea mărturiilor directe ale celor care au trăit traumele dictaturii sau care au fost martorii transformărilor din perioada agitată a anilor '90, lăsând baze de date intacte și nealterate pentru viitoarele generații de istorici.

„Trecutul recent este la fel de important, încă avem persoane care au trăit, și unele au trăit traume în regimul comunist, și ar fie păcat să nu avem interviuri și să dezvoltăm zona de istorie orală și să lăsăm o moștenire viitorilor istorici astfel de baze de date. Și mai ales, avem lunga noastră tranziție. Au trecut 36-37 de ani de la Revoluție și cred că am putea studia acea perioadă.”

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) organizează în perioada 4-5 iunie 2026, la București, conferința internațională „Ce dezvăluim, ce protejăm? Arhivele poliției secrete comuniste și aplicarea GDPR”.

Evenimentul, găzduit în Aula Academiei Române, începe de la ora 10:00 și în a doua zi, vineri, 5 iunie, lucrările vor fi moderate de Laura Daniela Cornea, membră a Colegiului CNSAS, și va începe cu o intervenție a scriitoarei Ana Blandiana, președinta Fundației Academia Civică și membră a Academiei Române, despre "Un memorial aflat între două Europe".

Ulterior, Ornela Arapi va expune cazul autorității pentru documentele fostei securități din Albania, iar Florin Abraham, directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, alături de Alina Pavelescu, director adjunct al Arhivelor Naționale ale României, vor propune o serie de considerații privind responsabilitățile arhivistului în contextul legislației europene. Secțiunea va fi completată de avocatul Christoph Meinecke, reprezentant al Arhivelor Stasi din cadrul Arhivelor Federale din Berlin, care va analiza impactul legal al regulamentului european asupra accesului la dosarele fostei poliții secrete din Germania de Est.

Ultima parte a conferinței internaționale va fi moderată de Mădălin-Vasile Hodor, vicepreședintele Colegiului CNSAS. Cercetătorul științific Cosmin Popa de la Institutul de Istorie Nicolae Iorga va vorbi despre uzul și abuzul de arhive în România democratică, iar directorul Remigijus Cernius va reveni pentru a detalia specificul Arhivelor Speciale din Lituania. Michał Tomczak, arhivist principal în cadrul Institutului Memoriei Naționale din Polonia, va prezenta practica de cercetare arhivistică de la Varșovia, în timp ce Germina Nagâț, membră a Colegiului CNSAS, va pune în discuție dilemele și incongruențele dintre deconspirarea și protejarea trecutului recent.
(MEDIA EXPRES)