Media Expres

Editorial -- Data și ora publicării: 13.07.2025 23:08:43

Jurnalul unei investigații: ce crede un AI despre propusa fuziune CNA-ANCOM

de Mihai Pavelescu //

Am citit zilele trecute scrisoarea deschisă a organizațiilor media care se opun comasării CNA cu ANCOM și am rămas cu un sentiment amestecat. Pe de o parte, am rezonat cu argumentele lor de principiu: nu poți pune în aceeași oală garantul interesului public în audiovizual cu un arbitru tehnic al pieței de telecomunicații.

Riscurile pentru libertatea presei, mai ales în contextul în care ANCOM se pare că are o colaborare strânsă cu serviciile de informații, par evidente și înfricoșătoare. Și totuși, la finalul lecturii, pe lângă imaginea aiuritoare că niște ONG-uri par să apere niște sinecuri politice în administrație, am simțit că lipsește și altceva. Argumentația, deși corectă în spirit, este total vulnerabilă.

M-am întrebat imediat cum ar putea răspunde un guvern cinic, dar pragmatic. Ar putea spune simplu: „Înțelegem îngrijorările dumneavoastră, dar noi trebuie să facem economii la buget. Avem nevoie de austeritate, nu de principii costisitoare. Și cum noi suntem oricum democrați pro-occidentali, ce rost mai are să ne ascundem după degete? Este democrație și fără CNA!”

Scrisoarea ONG-urilor, în forma sa inițială, nu oferă un contraargument la fel de tăios. Nu are date concrete care să arate cât de neînsemnată ar fi economia la buget. Lipsește acea lovitură "cu cifre" care să transforme o susținere aparent justă, în condițiile date, într-o demonstrație de necontestat.

Și uite așa am făcut un experiment. Am apelat la o inteligență artificială, Gemini, și am rugat-o să caute hibele argumentației. Critica AI asupra scrisorii ONG-urilor a fost zdrobitoare. Copiez aici "Criticile privind omisiunile și contraargumentele":

Lipsa datelor concrete: scrisoarea contestă justificarea economică, dar nu oferă date sau estimări care să demonstreze că economiile bugetare ar fi neglijabile în comparație cu prejudiciul adus democrației. Cuantificarea, chiar și sumară, a bugetelor celor două instituții ar fi adăugat greutate argumentului.

Absența alternativelor: textul solicită guvernului să renunțe la plan, dar nu propune soluții alternative pentru problemă (presupusa nevoie de austeritate). O abordare mai constructivă ar fi putut include sugestii pentru eficientizarea reală a CNA sau pentru întărirea sa, arătând că există alte căi de reformă.

Lipsa exemplelor internaționale: argumentația ar fi fost mai puternică dacă ar fi inclus exemple de bune practici din alte state europene, unde autoritățile de reglementare media sunt separate de cele de comunicații tehnice, demonstrând că modelul actual din România este aliniat la standardele democratice consolidate.

De la "Critici privind argumentația și persuasiunea" copiez doar următoarele: premisa are la bază surse neoficiale, textul își ancorează întreaga urgență în „scenarii vehiculate recent, atât de surse politice, cât și pe canale neoficiale (vezi Hotnews)”. Un critic ar putea argumenta că scrisoarea combate o propunere care nu este încă oficială sau asumată public de guvern, ceea ce i-ar pultea diminua impactul. Ar putea fi percepută ca o reacție la un zvon.

AI-ul a confirmat, pe baza datelor publice, un fapt esențial: ANCOM este o instituție care se autofinanțează integral. Bugetul său uriaș, de sute de milioane de lei, provine din tarifele plătite de giganții din telecomunicații. Nu ia un leu de la bugetul de stat. În contrast, CNA este finanțat de la bugetul public, cu aproximativ 23,3 milioane de lei.

Brusc, întregul eșafodaj al „austerității” guvernamentale s-a prăbușit. Comasarea celor două nu ar aduce economii la bugetul de stat, pentru că ANCOM nu este o cheltuială a statului. Singura miză reală este dispariția cheltuielii cu CNA de 23,3 milioane de lei, o sumă absolut derizorie la scara bugetului național.

Mai departe, AI-ul a verificat contextul european. Și aici, răspunsul a fost fără echivoc. Modelul separării autorității de conținut de cea tehnică este norma în democrațiile consolidate precum Franța sau Germania. Până și modelele integrate, precum Ofcom din Marea Britanie și FCC din Statele Unite sunt rezultatul unor decenii de legislație și au o independență și o structură internă care nu pot fi replicate printr-o ordonanță de urgență dată peste noapte. Din acest punct de vederea, propunerea de la București nu este o economie și o modernizare, ci o deviere de la un standard democratic european.

Privind la toate aceste date, o idee contraintuitivă, dar perfect logică, începe să prindă contur. Dacă problema reală a guvernului este, într-adevăr, eliminarea acelei cheltuieli de 23,3 milioane de lei din bugetul public, soluția este uluitor de simplă și nu implică "comasarea" CNA cu ANCOM. Problema finanțării CNA, pe lângă o inevitabilă economie de costuri fixe prin absorbție, ar fi rezolvată instantaneu dacă finanțarea sa s-ar face direct din bugetul ANCOM. Autoritatea de reglementare în comunicații, care încasează sume enorme de la industrie, ar putea foarte ușor să susțină și costul de funcționare al CNA, decuplându-l astfel de la bugetul de stat. E adevărat că vor scădea corespunzător veniturile la bugetul consolidat.

Această soluție ar îndeplini obiectivul declarat al guvernului – eliminarea unei cheltuieli bugetare – fără a sacrifica o instituție vitală (oare?) pentru democrație. Faptul că o astfel de soluție elegantă și logică nu este luată în considerare mă face să cred că miza nu a fost niciodată economia la buget. Adevărata miză pare a fi controlul unor structuri de influență tehnică și militarizată asupra unui organism de inspirație deliberativă și cu o transparență maximă în peisajul instituțional din România dar care are un rol tot mai mare în controlul conținutului pe toate platformele.

Iar acest lucru pare într-adevăr periculos.

AI mi-a spus, printre altele, și care este problema reală a CNA, semnalată adesea în spațiul public, și nu este costul său, ci lipsa de eficiență cauzată de politizare și de instrumente de sancționare slabe. Adevărata reformă a CNA ar trebui să se concentreze pe:

- depolitizarea numirilor: modificarea legii astfel încât numirea membrilor CNA să se bazeze pe propuneri venite din partea organizațiilor profesionale (uniuni de jurnaliști, patronate media, din cinema și publicutate, asociații de profesiuni liberale), a mediului academic și a societății civile, cu o validare finală în Parlament, pentru reducerea controlului politic direct.

- creșterea puterii de sancționare: actualizarea legii audiovizualului pentru a permite CNA să aplice sancțiuni cu adevărat descurajante, proporționale cu cifra de afaceri a radiodifuzorilor, așa cum se întâmplă în alte domenii.

- introducerea unei surse de finanțare hibride: pentru a reduce presiunea pe bugetul de stat, s-ar putea explora un model de finanțare mixt, în care o parte mai mică a bugetului CNA să provină dintr-o taxă aplicată piețelor supervizate, păstrând finanțarea majoritară de la stat sau din taxele ANCOM, ca o garanție a independenței.

În loc de încheiere, vorba poetului, rămâne să vedem "ce-o fi scris și pentru noi". Până atunci și noi, și Active Watch, CJI și oricine altcineva nu facem decât să ne dăm cu părerea (sau cu AI-ul).
(MEDIA EXPRES)