Media Expres

Legislaţie -- Data și ora publicării: 31.10.2016 15:46:03

ARCA-PREȘEDINTE-ARGUMENTE / ARCA sesizează instituția prezidențială în favoarea taxei radio-tv

București (MEDIA EXPRES) / 31 oct 2016 / Asociația de Comunicații Audiovizuale (ARCA) a difuzat la 31 octombrie o scrisoare deschisă prin care cere președintelui Klaus Iohannis fie să retrimită legea care desființează taxa radio-tv la Parlament, fie să sesizeze Curtea Constituțională.

ARCA invocă mai multe argumente printre care dispozițiile Constituției, mai multe decizii ale Curții Constituționale pe această temă, tratatul Uniunii Europene și Convenția Drepturilor Omului. De asemenea, ARCA invocă nerespectarea procedurii parlamentare pentru modificarea unei legi organice.

Art IV. Art. 31 alin. (5) din Constituția României prevede că ”Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.”

Curtea Constituțională a evaluat prin Decizia nr. 159/2004, că ”modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare le asigură autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome”. Autonomia financiară este deci, în opinia Curții Constituționale, o condiție a organizării lor autonome.

Potrivit ARCA, Legea 41/1994 stabilește atribuțiile Consiliului de administrație al radioului și al televiziunii publice în domeniul financiar prin art. 27: ”Consiliul de administratie are următoarele atributii: (…) m) aprobă propunerile de modificare a bugetului in limitele veniturilor proprii;”. 2 Aceste atribuții vor fi limitate prin restrângerea drastică a veniturilor proprii, limitare decurgând din eliminarea dintre acestea a celei mai importante surse de venituri proprii, respectiv taxa radio-tv.

Ca urmare, autonomia decizională la nivel financiar a instituției va fi direct afectată, anume chiar la nivelul puterii de decizie a Consiliului de administrație, care nu va putea decide decât asupra unei mici părți din bugetul care susține activitatea instituției, marea parte a acestuia provenind nu din venituri proprii, ci de la bugetul de stat. Limitând drastic autonomia financiară, se subminează chiar premisa organizării autonome de care vorbește Curtea constituțională, ceea ce revine în mod direct la a desființa ceea ce Constituția stipulează a fi trăsătura fundamentală a unor astfel de instituții: autonomia.

Mai mult de cât atât, autonomia în privința administrării financiare a societăților publice este corelată, ca fiind o condiție esențială, cu autonomia și independența ei sub raportul activității editoriale, nucleul prin care cele două instituții își exercită misiunea de interes public. Curtea constituțională accentuează în decizia menționată mai sus efectul taxelor radio-tv de garantare a realizării dreptului la liberă exprimare, fundamental pentru îndeplinirea misiunii de interes public.

În aceste sens, decizia nr. 159/2004 a Curții Constituționale menționează: „Curtea constată că taxele pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, instituite prin art. 40 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2003, nu aduc atingere dreptului la libertatea de exprimare, ci, dimpotrivă, garantează realizarea lui, datorită posibilităţii pe care serviciile menţionate o au de a se organiza şi de a funcţiona autonom. Autonomia acestor servicii determină informarea corectă a persoanelor asupra problemelor de interes public şi asigură un cadru organizat pentru exercitarea libertăţii de opinie , libertăţii de a primi şi comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice.”

În lipsa garanției indicate de Curte, anume finanțarea prin taxa radio-tv, dispare autonomia necesară îndeplinirii misiunii posturilor publice, inclusiv sub aspectul libertății de exprimare, drept fundamental într-o societate democratică. Dispariția autonomiei, care rezultă cu evidență dacă aplicăm judecata Curții constituționale la situația eliminării taxei radio-tv, ar conduce la apariția ingerinței autorităților în formarea și comunicarea opiniilor, ingerință pe care Art 10 din Conventia europeană a drepturilor omului o respinge în mod direct atunci când definește dreptul la libertatea de exprimare (”Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”).

Eliminarea taxelor radio tv are implicații și asupra relației între legea 41 si legislația Uniuniii Europene, sub aspectul regulilor instituite de acesta pentru ajutorul de stat, așa cum a arătat în mesajul adresat dumneavoastră doamna Ingrid Deltenre, Director General al Uniunii Europene de Radio şi Televiziune (EBU), care a precizat că trecerea la finanțarea integrală a posturilor publice de la bugetul de stat necesită mai întâi o analiză din partea Comisiei Europene, care are atribuții în a aproba sau nu acordarea ajutoarelor de stat in statele membre.

Conform art 107 al Tratatului Uniunii, singura categorie de ajutor de stat care ar fi permisă în cazul posturilor publice este cea a ”ajutoarelor destinate să promoveze cultura”, ceea ce ar fi paradoxal în cazul TVR, care a desființat nu demult TVR Cultural. Totodată, eliminarea taxei ar face 3 ca un ajutor de stat să acopere integral costurile pentru întreaga activitate și orice tip de program ale postului public, și altele decât cele culturale, ceea ce nu este permis, conform Tratatului.

Tratatul Uniunii Europene permite țărilor membre, la art 107, să acorde ajutoare de stat doar ”în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condiţiile schimburilor comerciale şi de concurenţă în Uniune într-o măsură care contravine interesului comun”. De asemenea, Tratatul precizează că ”sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

Aceste condiții nu ar fi respectate în cazul unei finanțări quasi-integrale de la bugetul de stat a activității posturilor publice, căci s-ar crea condiții de avantajare a acestora în special pe piețele relevante în care televiziunile din Uniunea Europeană se află în competiție. Există, sub raportul constituționalității, și o problemă de procedură a adoptării legii. Astfel, au fost încălcate prevederile constituționale care impun ca, în cazul legilor organice privind instituțiile autonome prevăzute la articolul 31 alineatul (5), acestea ” se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca primă Cameră sesizată”.

„Acest aspect constituțional a fost semnalat de Consiliul legislativ în avizul dat proiectului de lege – cu toate acestea, în cazul legii privind eliminarea taxelor radio-tv, prima cameră sesizată a fost Senatul. Dincolo de aceste aspecte privind neconstituționalitatea art IV al proiectului de lege, există și considerente asupra oportunității prevederilor acestuia în contextul riscului de subordonare politică sau editorială a celor două instituții autonome, considerente care au circulat pe larg în diverse luări de poziție (inclusiv ale asociației noastre – pe care le anexăm) și în dezbaterile publice. Acestea ar fi putut fi luate în considerare în mod direct, fără interferență cu evaluarea de neconstituționalitate, în procesul dezbaterii în Parlament. Credem că multe dintre acestea sunt întemeiate și vor fi de asemenea luate în considerare în evaluarea dumneavoaastră. Precizăm că, prin obiectivele sale consemnate în statut, asociația noastră este interesată ca legislația din România să protejeze interesul public în domeniul audiovizualului.“
(MEDIA EXPRES)